E a treia zi. Astept sa incep ceva important, o noua etapa din viata mea. Intr-o alta tara , intr-un alt mediu, alaturi de cel care sper sa imi fie aproape mereu, cu multa speranta si curiozitate pentru ce urmeaza sa se intample...
Dar, deocamdata, trebuie sa astept...nu stiu pentru cat timp.
Ce sa fac intre timp? asta e intrebarea care mi se potriveste acum. Sa incerc sa caut oferte de lucru, sa imi fac CV-ul, sa mai citesc in franceza si sa ma uit la filme, sa ma inconjor de limba si cultura asta si printre picaturi sa mai fac ce imi place mie mult - sa crosetez, sa creez prin orice mijloace.
E a doua oara cand vin in Franta si desi stiu cam despre ce e vorba, e o experienta cu totul diferita. Prima data am fost cu 3 prietene si am venit la studii, dar am si profitat din plin de noile cunostinte, locuri si de experientele inedite pe care oricine le poate dobandi in timpul studentiei. Mai ales daca e vorba de o bursa Erasmus. Acum, totul e diferit, sunt maritata, am venit sa lucrez si mai ales sa fiu alaturi de sotul meu. Trebuie sa fiu mai rationala si sa incerc sa fac astfel incat sa ne fie bine amandurora si sa nu ne simtim atat de straini aici. Sunt lucruri mai importante pentru care imi fac griji acum si parca e o responsabilitate mai mare pe care trebuie sa mi-o asum. Dar cred ca pot sa imi pastrez optimismul si sa gasesc un serviciu la care sa fac ceva ce imi place, sa descopar beneficiile vietii de aici. Stiu ca o sa mi se faca dor de familie si de casa, de lipsa de griji pe care o aveam cand eram acasa, dar fiecare etapa a vietii are avantajele si dezavantajele ei. Si sunt hotarata sa descopar mai ales avantajele acestei noi vieti.
In primul moment cand am ajuns aici, duminica, 30 septembrie, am simtit ca va fi bine, m-am linistit dupa ce avusesem ceva emotii cu zborul si cu despartitul de casa. Dar in clipa cand l-am revazut pe sotul meu care ma astepta la aeroport mi-am dat seama ca aste e ceea ce trebuie si ce vreau sa fac. A fost o zi foarte insorita si frumoasa - lucru mai rar aici, in Franta - si cred ca a fost de bun augur. Am facut o plimare in parc impreuna cu nepotica si cumnatii si noi doi ne-am sorbit din priviri si ne-am tinut de mana.
In concluzie, am petrecut o prima zi frumoasa. Si ieri a fost frumos, am facut plimbari si ne-am relaxat, dar din pacate, fara soti. Azi, a fost innorat de dimineata, dar acum norii s-au mai risipit si cred ca mai tarziu iesim la o plimbare.
Emilie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu